Bere la HALBA

Aseara am vrut sa-mi inec amarul intr-o HALBA de bere. Dar HALBA sa fie. Greu de crezut dar abia am reusit sa ne inecam. Amarul. Am ales varianta unei terase. Berea bauta acasa parca tine de foame nu de sete, asa cum ar trebui. O luam usor la pas spre Dristor. Ajungem in zona statiei de metrou, intram intr-o terasa cu care facusem cunostinta acum 2 saptamani. Totul plin. Pacat. Era frumos si bere buna. Mergem la Taverna lui Romica. Sus la terasa, plin. Jos, nici nu se punea problema. Doar am iesit sa luam si o gura de aer poluat. Alegem varianta: “Suna un prieten”. Sun si intreb unde este cea mai apropiata carciuma, bodega, birt; care are bere la HALBA. Asta-i pofta ce-o poftesc.
Aflam ca in imediata apropiere a biroului meu, pe o straduta, pe stanga, este o carciuma in care au intrat 3 prieteni si au iesit 3 prieteni beti. Asta cautam si noi. Gasim straduta, vedem si “carciuma”, intram dar pare putin mai evoluata. Spre terasa. Pustiu. Ne asezam si vine un pustulica cu meniurile. Bere la HALBA, nu. Greu, dar comandam cate un Ursus de 5 lei sticla. Imi creez si eu niste asteptari de la sticla aia de bere si ma dezamageste. Vine pustulica cu doua sticlute. Daca va aduceti aminte sticlutele de esenta de rom de pe timpul lui Nea’ Ceasca. Atat de mici mi s-au parut. La cat de sete imi era….
Platim nota. Si bacsis si plecam dezamagiti spre urmatoarea carciuma de pe straduta, pe stanga. Gasim o curte cu 2 umbrelute, 2 mese, 6 scaune si o cosmelie unde probabil era barul. Cu toata setea acumulata si cu pofta starnita, strambam din nas si mergem mai departe. La 50 de metri, alta carciuma. Mai lunga, cu 6-7 mese, pline de oameni oachesi si zambareti. Luam un loc si asteptam. In zadar. Mergem la “bar” si primim cea mai buna veste posibila.
Au bere la HALBA. Inca una si m-am linistit. Mi-am inecat amarul si in avans. Greu isi mai poate omul satisface setea cu o bere la HALBA. In Bucuresti.